Loading...
clintonDavid Kesslerindustria alimentaraMonica LewinskyMonsantosanatatezahar

Monica Lewinsky și Clinton. Bancul anilor ’90 la Washington și forța industriei alimentare


Efectul pe care îl are zahărul asupra organelor noastre vitale este înțeles abia acum. În jurul ficatului, creează o pătură de grăsime, ducând la apariția diabetului de tip 2. Zahărul poate să se coaguleze și în jurul spermei, ceea ce poate face ca bărbații obezi să fie mai puțin fertili. Dar organul care prezintă cel mai mare interes este stomacul.

Conform lui Schwarz, stomacul este un sistem nervos extrem de complex – „al doilea creier“ al corpului –, iar acest al doilea creier este condiționat să ceară mai mult zahăr, trimițând către creierul principal mesaje cărora acesta nu le poate opune rezistență.

Există tot mai multe dovezi științifice care arată că și fructoza poate să declanșeze procese care provoacă intoxicarea ficatului și o mulțime de alte boli cronice. Bărbații care beau foarte des băuturi îndulcite sunt expuși unui risc cu 20% mai mare de a suferi un infarct decat cei care beau foarte rar. Schwarz spune că acest atac asupra organismului este atat de complex, încît este asemănător cu un atac asupra sistemului nervos.

Cine a introdus avertismente pe pachetele de țigări?

Deci dacă industria alimentară era responsabilă, cum a scăpat basma curată – se întreabă Jacques Peretti în volumul Întelegerile care ne-au schimbat lumea (Litera, 2019)? Ce anume a numit Organizația Mondială a Sănătății cea mai gravă criză de sănătate a secolului XXI?

„La San Francisco – relatează Peretti -, mă întâlnesc cu David Kessler, fostul director al celei mai puternice autorități guvernamentale americane în materie de alimentație, FDA, și omul care a introdus avertismente pe pachetele de țigări la începutul anilor 1990.

Cum de a putut Kessler să introducă avertismente pe pachetele de țigări, dar nu pe pachetele de alimente? Kessler își soarbe ceaiul. „Pentru că, în acel moment, dovezile științifice referitoare la legătura dintre țigări și cancer nu mai puteau fi respinse, dar mai important, noi împingeam o ușă deschisă. Industria tutunului renunțase la piețele din Statele Unite și Europa. Noile piețe ale companiilor din industria tutunului erau în China, India și America de Sud, acolo se făceau afacerile. Așa că au permis acest lucru.“

Un sistem complex de interese

Kessler crede că la fel se va întâmpla și în cazul industriei alimentare, când (și dacă) dovezile științifice referitoare la responsabilitatea pentru epidemia de obezitate vor deveni imposibil de respins. Diferența este că industria tutunului este relativ slabă în comparație cu cea alimentară, care este încorporată într‑un sistem complex de alte interese: medicamente, produse chimice, produse de slăbit și chiar tutun.

Panoplia de industrii-satelit care fac bani de pe urma obezității implică faptul că relația dintre industria alimentară și obezitate este una cu beneficii clare. Așa cum mi-a spus o lobbyistă K Street din Washington, în ceea ce privește accesul la Casa Albă, industria alimentară este la egalitate cu industria petrolului și a armamentului.

Influența de care se bucură industria alimentară

„Când este posibil ca în cinci minute să ți se facă legătura telefonică cu președintele Statelor Unite, nu ai nevoie de oameni ca mine care să facă lobby.“ Industria alimentară este cu adevărat puternică. La sfârșitul anilor 1990, a spus ea, la Washington circula o glumă care ilustra influența de care se bucura industria alimentară: Cum întrerupi sexul oral prestat de Monica Lewinsky președintelui Clinton?

Îi spui președintelui că la telefon așteaptă Monsanto. Motivul pentru care industria alimentară este atat de puternică este simplu. Mâncarea este un lucru elementar care a ajuns un viciu – relevă jurnalistul BBC Jacques Peretti. Iar zahărul a transformat mâncarea într-un viciu creând o legătură imposibil de rupt între stomac și creier. Creează la fel de multă dependență ca țigările sau alcoolul.

Zahărul ne ia în stăpânire creierul

Dar, spre deosebire de țigări și de alcool, în acest caz, tentațiile se găsesc la fiecare zece metri, nereglementate și implacabile: în automatele pentru alimente; în cafenele; în fast food-uri; în supermarketuri, în cinematografe, chiar și în sălile de fitness, în biblioteci, în supermarketuri, la piscină, în gări. Peste tot.

„Zahărul e o desfătare“, spune Kessler. „Este extrem de plăcut să-l mănânci. Îți oferă un extaz de moment. Îți ia în stăpânire creierul.“ Și ne-a luat în stăpânire creierul tocmai în momentul în care ni s-a servit întreaga paletă a mediului obezogenic.

Loading...

Stiri asemanatoare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Close